Egiptenii și neamurile Arimine

poarta

Deschide poarta şi călătoreşte în timp…

„Pentru a înţelege legăturile dintre cultura mioritică şi cea egipteană, dar şi rosturile drumeţiilor lui Deceneu, Orfeu și Zamolxe în Egipt, trebuie să mergem în preistoria şi istoria acestei regiuni unde se găsesc germenii uluitoarei civilizaţii pe care au creat-o neamurile arimine aciuate pe malurile lui Hapi. Una din cele mai vechi culturi cunoscute pe teritoriul Egiptului pentru perioada neolitică este cea de la Merimde, la marginea vestică a deltei Nilului. S-au descoperit aici vase din lut realizate cu mîna şi arareori incizate, schelete de animale şi de oameni unde morţii erau îngropaţi de obicei sub podeaua casei în poziţia şezînd. Foarte importantă este descoperirea alăturată a unei figuri umane din lut ars şi a unui cap de taur realizat din acelaşi material, care, în perioada istorică va evolua în mai multe variante ale cultului taurului. Un model ritualic asemănător cu cel egiptean, a fost găsit de către arheologii români în sanctuarul preistoric de la Parţa, judeţul Timiş fiind datat pentru mileniul V î.e.n. Taurul solar apare şi la emeşi pe unele sigilii încă de la începutul mileniului IV î.e.n., iar la egipteni este simbol religios din primele faze ale civilizaţiei lor. Mitul taurului găsit la Parţa, în cultura carpatină îşi continuă existenţa simbolic-religioasă prin capul de taur din aur, descoperit la Poiana Coţofeneşti, judeţul Bacău şi datat în secolul VII î.e.n., precum şi pe numeroase tăbliţe de plumb ce stau ascunse de nemernici la Institutul de Arheologie din Bucureşti care prezintă adevărata istorie a neamului arimin. Simbolul capului de taur sau bour cum i s-a spus la începutul feudalismului românesc, apare pe primele steme ale Moldovei de la începutul secolului XIV. Dar civilizaţia în spaţiul carpatic este mult mai veche şi cu răspîndire pe un vast teritoriu. Trebuie adusă la lumina timpului pictura rupestră de la Coliboaia, veche din mileniile XXXVIII î.e.n., unde apare cerbul ca totem solar ce va fi înlocuit pe alte meleaguri cu taurul, o pasăre, lupul, crucea înscrisă în cerc din care se înalţă Pomul Vieţii sau Osia lumii, iar în spatele cerbului se disting mai multe cruci libere, acestea dovedind existenţa unui cult ce avea ca simbol al sacrului crucea cu braţele egale. Alte lăcaşe de cult unde apare crucea însoţită de diferite semne sînt peşterile Gaura Chindiei şi Clemente (mileniul XV-X î.e.n.) şi Măgura (mileniul X î.e.n.) în sudul Dunării, sau siturile de la Lepenski Vir (7300 î.e.n.), Turdaş, Tărtăria şi Vinča (mileniile VII-V î.e.n.).

Aici în Ţara Zeilor sau Ţara Sfîntă Dio Getia a fost zidit neamul omenesc venind din titani sau urieşi, concept teozofic şi adevăr istoric ce aşteaptă să fie scos înaintea ochilor românilor aşa cum îl găsim limpezit precum lumina soarelui şi în scrierea esenă Arborii: ,,În zilele de demult, cînd creația era tînără / Pămîntul era plin de arbori uriași / Ale căror ramuri ajungeau deasupra norilor / Și în care sălășluiau Vechii noștri Părinți / Care au umblat cu îngerii / Și au trăit în Legea Sfîntă.” Să înţelegem odată pentru totdeauna că ,,vedeniile sinaite” sînt numai nişte otrăvuri sataniste, servite nouă de către ticăloşii fanarioţi pe la mijlocul secolului XVIII cînd erau stăpînii Ţărilor Române ca slujbaşi zeloşi ai otomanilor. Toate tradiţiile noastre străvechi îşi au rădăcinile în cele ale religiei şi culturii geţilor care era Neam Scoborîtor din Zei, nu din rîtani cum ne spurcă azi în faţa tuturor fel de fel de lepre. Ideea originii divine a neamului omenesc zămislit în Ţara Zeilor sau Ţara Sfîntă Dio Getia o găsim și în manuscrisul esen Îngeri ce spune: ,,Să lăudăm sfinţii îngeri… Noi lăudăm îngerii care, în primul rînd, ascultă gîndul şi învăţătura Tatălui Ceresc, ai cărui îngeri au format sămînţa neamurilor. Care au atins sprînceana părintelui nostru Eno şi au călăuzit Copiii Luminii pe şapte plus şapte căi care duc la Pomul Vieţii…” Fiindcă aici în nordul şi sudul Dunării a fost prima vatră a civilizaţiei umane; tot înmulţindu-se ei sau apucîndu-i mare dor de ducă, unii au plecat să colinde întreg olatul, să vază singuri şi pe îndelete întreaga zidire a Tatălui Ceresc.

Pentru a dovedi originea carpatină a civilizaţiei vechiului Egipt şi a unei părţi din populaţia ce a întemeiat acest stat antic, am să aduc de mărturie date şi fapte demne de luat aminte chiar dacă sînt mituri ori legende din străvechimea lumii, lăsate nouă de scriitorul grec Pseudo-Apollodorus în Bibliotheca, 2,14 unde spune o poveste despre regele Danaos, stăpîn în Argosul Peloponezului în timpurile de început ale civilizației lor. Scrie autorul în carte, că regele Belos al Egiptului împreună cu soţia sa Achiroe ca fiică a Nilului, au avut doi gemeni, pe Egiptos şi Danaos. În unele mituri se spune despre Belos că ar fi avut ca frate pe Agenor care a domnit peste Sidon şi Tyr în Fenicia. După moartea tatălui, Egiptos a primit pămînturile de pe valea Nilului care au luat şi numele său, iar Danaos a primit Libia. Egiptos avea cincizeci de băieți, iar Danaos avea cincizeci de fete și tatăl băieților i-a propus fratelui său să-și mărite fetele cu odraslele lui astfel ca vechea împărăție părintească să fie refăcută. Însă Danaos bănuindu-și fratele de ceva viclenii, repede și-a pus tot neamul și calabalîcul în corăbii și a plecat pe furiș în Peloponez unde unchiul său zidise cetatea Argos, devenind regele acestor locuri datorită prezicerilor unui oracol. După moartea lui Danaos, conducerea cetății revine lui Gelanor numit și Pelasgos, de la care o primise fugarul libian. Și în alte mituri se spune că danaii erau pelasgi, adică același neam venit în Peloponez din nordul Istrului, fiind frați cu vechii egipteni cum zice și mitul amintit mai înainte, adevăr descoperit în vechile scrieri ale egiptenilor dar şi în Făcă-Tora iudeilor. Spune scriitura ivriţilor, însă numai prin urdinişul vedeniilor, că filistenii erau frați cu egiptenii, iar aceștia din urmă au colonizat Macedonia cu flăcăul lor de toată isprava Macedo, care umbla acoperit cu o blană de lup cum vedem la preoţii geţi de pe tăbliţa 9, dînd și numele țării! În Canaan sau Palestina era cetatea Macedo, numită și Megido sau Meghido.

Însă mai găsim o altă legendă despre migraţia din Carpaţi pe Valea Nilului, la Diodor în lucrarea Biblioteca istorică, unde în Cartea I,LV şi II,XLIII povesteşte despre isprăvile de început ale neamului sciţilor (geţilor) ce au creat o mare împărăţie la nord de Istru ajungînd pînă la Caucaz. După ce preia legenda femeii-şarpe din istoriile lui Herodot, scrie că aceasta a născut doi flăcăi voinici care au ajuns regi vestiţi – Palos şi Napes – ai sciţilor, iar urmaşii acestora ,,au supus nenumărate ţinuturi dincolo de Tanais (Don) pînă în Tracia. După ce şi-au îndreptat armatele în cealaltă parte, şi-au întins domnia pînă în Egipt la Nil.’’ Dar Tanais era graniţa de est a geţilor cu sciţii cei adevăraţi care ocupau spre est Marea Cîmpie Rusă, unii ajungînd chiar pînă în China şi Coreea. Cele două izvoare spun despre o mare migraţie ce a avut loc din nordul Istrului pe Valea Nilului în zorii civilizaţiei egiptene, iar în cultura românilor aceste informaţii lipsesc cu desăvîrşire fiindcă nu le place unora sau altora ca istoria să fie şi a noastră, nu numai a celor pricepuţi la minciuni sau vedenii sataniste.

Tot el ne lasă mărturie în Cartea I,XXVIII despre o mare expediție a zeul egiptenilor User sau Osiris cum l-au scris grecii, care a pornit cu multă armie să ia în stăpînire întreg pămîntul, preoţii egipteni spunînd că au colonizat chiar şi Babilonul emeşilor, precum şi ţinuturile din nordul grecilor, adică neamurile arimine din Tracia, Macedonia şi poate Dio Geta, asta dovedind că şi ei păstrau amintirea legăturilor cu neamurile carpatine, dar privind scurgerea istoriei, invers în timp. În cartea 1,27 el susține că regele Belos al Egiptului preistoric a trimis o ceată de viteji pentru a întemeia o colonie pe rîul Eufrat, numind peste muritori, pentru cele sfinte şi pline de înţelepciune, preoți care se ocupau şi cu astrologia, iar în vremurile autorului aceştia erau cunoscuţi de către babilonieni sub numele de ,,caldeeni”, bucurîndu-se de aceleaşi privilegii ca şi preoții din Egipt, fiind scutiţi de impozite și alte servicii către stat. Dar numele regelui Belos este o transcriere după obiceiul grecilor al viteazului scit sau get Palos, care, spune Diodor în lucrarea amintită, că a plecat în sud luînd cu sabia în stăpînirea sa ţinuturile de pe Valea Nilului să le fie de casă şi împărăţie.” ~ Constantin Olariu Arimin

Despre incredibila poveste a legăturilor dintre vechii europeni din Carpaţi şi civilizaţia predinastică de pe Valea Nilului, puteţi afla în studiul intitulat Egiptenii şi neamurile Arimine deschizând poarta de lemn.

Sursa: Constantin Olariu Arimin | Adevăruri Ascunse (www.ariminia.ro)

Advertisements

3 thoughts on “Egiptenii și neamurile Arimine

  1. Pingback: ISTORIA INTERZISĂ DE MASONI: Egiptenii și neamurile Arimine – Basarabia Literara

  2. Cine a fost Jebel? …cea mai veche amintire din astral …uneori o visez dar dispare apoi este …un cant de leagan …cred! care incepe asa,,o Jebel,Jebel…”sau poate un bocet! cine stie sa-mi raspunda?

    Like

    • Jebel sau Gebeleizis a fost o zeitate a panteonului getic – zeu al furtunii, tunetelor şi fulgerelor (stăpânul cerului şi pământului). În judeţul Timiş avem localitatea Jebel care îi poartă numele. De asemenea îl găsim în panteonul egiptean sub numele de Geb – zeu al pământului. În limba arabă „jebel” înseamnă „munte”.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s